Monthly Archives: March 2009

Cum inveti sa comunici?

E interesant de vazut cand comunica Razvan si cand nu. Uneori repeta un cuvant fara sa fie limpede ce anume urmareste. Alteori il spune in contextele potrivite. Alteori ne imita pe noi – se poarta ca si cand ar lua parte la o discutie, gesticuleaza, rade, dar nu spune nimic cu inteles. Alteori se poarta de parca ar vrea sa ne spuna ceva (intinde mana catre pisi si scoate anumite sunete), dar nu stim ce vrea sa spuna. Mergem pe ghicite. In orice caz, un sunet, un “cuvant”, un anumit gest seamana mai mult cu o propozitie pentru el.

Continue reading Cum inveti sa comunici?

Actiuni universale

Exista judecati universale (“Toti oamenii sunt muritori”), dar nu pot exista actiuni universale. Asta crede Aristotel. Actiunile pot fi doar particulare. Chiar daca apesi pe un buton si ii omori pe toti oamenii, actiunea ta e particulara (apesi pe un anumit buton, la un moment dat), nu universala.

Dar si rostirea propozitiei “Toti oamenii sunt muritori” e o actiune particulara, care se petrece la un moment dat. Si s-ar putea spune ca chiar si continutul propozitiei rostite e particular, fiindca e format din anumite sunete produse la momentul respectiv.

Pe de alta parte, daca spun ca prin rostirea respectiva descriu un fapt, iar faptul descris este continutul actiunii pe care o realizez atunci cand rostesc propozitia, atunci continutul acelei actiuni este, intr-un sens, universal, fiindca faptul ca toti oamenii sunt muritori este universal.

In ce fel ar putea fi atunci moartea tuturor oamenilor continutul actiunii de a apasa pe butonul rosu?

De ce ai vrea sa inveti filosofie?

Ar trebui sa mergem sa vorbim cu elevii de liceu, sa le spunem de ce ar merita sa vina la facultatea de filosofie. Mi-am ales si eu un liceu, ar trebui sa vorbesc cu o fosta colega de-a mea de facultate si sa merg sa le spun elevilor de acolo cateva vorbe.

Dar nu stiu ce sa le spun. Pana la urma, eu n-am vorbit niciodata, in calitate de profesor, cu elevi de liceu. Nu stiu ce gandesc. Nu stiu ce au in minte. Nu stiu ce ii intereseaza. Imi e foarte greu sa-mi aduc aminte cum eram eu in liceu.

Continue reading De ce ai vrea sa inveti filosofie?

Analiticitate, naturalizare s.a.

In analiza unui concept faci uneori apel la intuitii lingvistice ale vorbitorilor din comunitatea ta. Stephen Stich vorbeste foarte frumos despre lucruri de felul asta (vezi aici, de pilda). Analiza are, altfel spus, o componenta empirica de care nu poti scapa. Trebuie ca oamenii sa poata recunoaste analiza ta drept o analiza a conceptului de cunoastere (de pilda), iar pentru asta trebuie ca lucrurile pe care le spui sa fie in acord cu anumite utilizari pe care le dau ei expresiei “a cunoaste”.

Iar asta inseamna (cel putin pentru Quine) ca rezultatul va avea o componenta empirica, asa ca nu va fi un adevar analitic. De ce sa nu faci, mai bine, o cercetare empirica pe bune, in cazul asta?

Continue reading Analiticitate, naturalizare s.a.

Cum face un filosof filosofie?

Am fost saptamana trecuta la o intalnire, la clubul facultatii. Iftode a vorbit despre exercitiile spirituale din antichitate. La sfarsit se discuta despre subiecte pentru o intalnire viitoare, iar un student a propus ca subiect intrebarea din titlu.

Mie intrebarea mi s-a parut interesanta, dar inteleg destul de bine de ce multor filosofi nu li s-ar parea asa. Ei ar spune, probabil: “Nu e deloc important cum anume procedez. Trebuie sa te uiti doar la ideile si la argumentele mele. Restul lucrurilor nu conteaza.”

Dar intrebarea poate sa nu aiba nici o “semnificatie filosofica” si totusi sa fie interesanta, daca satisface o anumita curiozitate.

Continue reading Cum face un filosof filosofie?

Probleme de relevanta

Asta e una dintre chestiile cele mai suparatoare si mai frecvente in discutiile dintre oameni. Nu ma gandesc la situatia in care interlocutorul schimba vorba, ci la toate situatiile in care pretinde ca iti raspunde, dar vorbeste despre ceva care nu are legatura cu afirmatia ta. Sau iti distorsioneaza afirmatiile pana le transforma in ceva radical, aberant etc., care e mult mai usor de respins.

Problema mea acum era: cum poti sa-i inveti pe oameni sa nu mai faca asta? De obicei se procedeaza asa: le spui in ce consta eroarea, le dai mai multe exemple de sofisme de relevanta de diferite tipuri, te asiguri ca pot recunoaste astfel de erori si te astepti sa le evite ei insisi pe viitor. Si s-ar putea sa le evite in textele academice, dar sa discute la fel in viata de toate zilele.

Ce s-ar mai putea adauga?

Continue reading Probleme de relevanta

Alte chestii care ma rod

Ma roade diferenta dintre continutul unei rostiri si continutul actiunii pe care o realizez (sau pe care intentionez sa o realizez) prin rostirea respectiva. Si mai ma roade si ideea ca mutarile unei partide de sah nu sunt inferate unele din altele. Desi asta nu ma roade atat de tare – eu nu vreau sa spun, totusi, ca actiunile dintr-o succesiune rationala de actiuni sunt inferate unele din altele.

Continue reading Alte chestii care ma rod

Lately…

M-am gandit la cateva lucruri. In primul rand, la expresiile “a fi cu sanatatea in pioneze” si “a fi cu nervii in pioneze”. Care a aparut prima? Mai poti fi si cu altceva in pioneze? E fiecare expresie, luata in parte, decompozabila sau nedecompozabila?

In al doilea rand, m-am gandit la utilizarile ghilimelelor. A cita, a mentiona o expresie lingvistica, a indica o utilizare metaforica (sau, oricum, o formulare care nu trebuie luata in sens literal), a indica faptul ca utilizezi o formulare la care nu subscrii (Vasile e “cel mai tare din parcare”.), a reda in vorbire indirecta parerea altcuiva (fara a cita neaparat ce a spus) s.a. Unele utilizari par sa aiba un lucru in comun: cand folosesc ghilimele ma distantez, intr-un fel sau altul, de ceea ce e pus acolo. Dar nu toate utilizarile au trasatura asta.

In fine, am cautat mai multe materiale pentru o discutie despre relatia dintre limbaj si recunoasterea / distingerea culorilor (color recognition / color discrimination). Articolul care mi-a atras initial atentia asupra chestiunii asteia (ok, stiam ce spune Whorf si stiam ca si Kuhn vorbeste despre felul in care iti poate afecta perceptia invatarea limbajului) e asta.

Alte materiale care mi s-au parut interesante: prezentarea asta (desi e mai generala), o carte, un capitol dintr-o alta carte si un alt articol.

Nu pot simti nici o durere

Ma doare spatele de luni, dar nu despre asta e vorba. Ideea e ca daca durerile sunt procese neurofiziologice care au loc in creier, atunci nu le poti simti. Fiindca nu iti vezi creierul. Si chiar daca ti l-ai putea vedea, n-ai putea spune decat, cel mult, ca “iti vezi durerile”. Dar poti sa vezi ce se intampla intr-un creier si fara sa te doara ceva, iar omul care spune ca “simte dureri” vrea sa spuna ca il doare ceva.

Continue reading Nu pot simti nici o durere

Cum poate intelesul unui cuvant sa fie un obiect?

Imi e foarte greu sa vorbesc despre intrebarea asta. Asa cum vad lucrurile acum, daca crezi ca intelesul este un obiect e ca si cand ai crede, de pilda, ca un eveniment este un obiect (asta este doar o analogie). Poti vorbi despre durata unui eveniment, despre inceputul si sfarsitul lui si despre modul in care se desfasoara. Dar nu poti vorbi despre “durata unui obiect” sau despre “momentul in care a inceput sa se petreaca un obiect”.

Continue reading Cum poate intelesul unui cuvant sa fie un obiect?