Monthly Archives: September 2012

Continuarea postului precedent

In ce sens poate fi o greseala morala inevitabila? Pana la urma, e vorba fie despre o actiune pe care eu o realizez, fie despre una pe care aleg sa nu o realizez (desi ar fi trebuit sa o fac). Trebuie sa existe loc pentru o alegere, pentru cursuri de actiune alternative. Altfel, cum se mai poate vorbi despre responsabilitate?

Continue reading Continuarea postului precedent

Un argument de factura kantiana pentru existenta lui Dumnezeu

Am tinut o prezentare cu titlul asta in cadrul cursului de vara Ştiinţă, religie şi filosofie (ediţia a II-a): TEISM VS. ATEISM. Slide-urile sunt aici, la incercarile mai vechi fac trimitere in acest post. Din pacate, in cadrul discutiilor de dupa prezentare mi-am dat seama ca argumentul meu are doua probleme (cel putin):

  1. Ideea unei greseli morale inevitabile si de neiertat nu e prea convingatoare. Mie exemplul lui Speer mi se parea limpede. Poate e o chestiune de denumire. “Inevitabil” e ambiguu, putand insemna “in principiu inevitabil” – ceea ce pare sa elimine orice raspundere (morala sau de alt fel) -, sau “inevitabil de fapt, pentru o anumita persoana, intr-un anumit moment al vietii”. Am incercat sa renunt la exemple si sa analizez un pic ideea respectiva. M-am gandit la cateva cazuri: (a) o greseala e inevitabila pentru nu cunosteam anumite efecte (pe termen lung, eventual) ale actiunii mele la momentul la care am realizat-o (desi as fi putut sa ma informez mai bine); (b) o greseala e inevitabila pentru ca actiunea prin care as fi putut sa o previn trebuia facuta in trecut; (c) la sugestia lui Matei Ghimis, o greseala e inevitabila pentru ca nu aveam, atunci cand am facut actiunea, acea viziune morala pe care am ajuns sa o am mai tarziu. Lista nu e completa. Problema nu mi s-a parut fatala, dar lucrurile s-au complicat un pic.
  2. Alexandru Dragomir mi-a spus ca o anumita inferenta din argumentul meu “nu face click”. M-am gandit un pic si mi-am dat seama ca are dreptate. Chiar daca o persoana accepta posibilitatea unei GMIN si accepta si ca daca ar face o GMIN, atunci nu si-ar mai putea atinge scopul (excelenta morala si implinire spirituala), ar putea raspunde in felul urmator: “Stiu ca e posibil sa ma calce o masina atunci cand merg sa cumpar paine. Iar daca m-ar calca o masina, atunci nu as putea sa-mi ating scopul. Dar de aici nu reiese ca daca imi propun sa cumpar paine (nu printr-o intamplare), ar fi mai rezonabil sa cred ca exista ceva care mi-ar salva viata in cazul oricarui accident de masina. E rezonabil sa actionezi pentru a reduce riscurile de a nu-ti atinge un obiectiv (in fond, oamenii incearca tot timpul sa reduca riscurile unor GMIN). Nu se vede, insa, de ce ar fi rezonabil sa crezi ca exista ceva care ar putea elimina un risc pe care tu nu-l poti evita.”. Aici mi se pare ca e o problema mai serioasa pentru argumentul meu. M-am gandit la cateva moduri in care l-as putea modifica, dar inca nu am ajuns la o concluzie.