Monthly Archives: February 2013

In continuare despre responsabilitate

Si totusi, pentru a spune ca ma bazez pe X intr-o anumita situatie, sau ca am incredere ca X va face A, nu e suficient ca X sa fie responsabil pentru a face A (sau ceea ce ma astept sa faca in situatia respectiva). Exista, de pilda, parinti iresponsabili. Ei au responsabilitatea sa faca anumite lucruri, dar nu le fac. Cand spun ca ei sunt iresponsabili nu ii absolv de responsabilitatile pe care le au, ca parinti, ci doar observ ca sunt incapabili sa le indeplineasca.

Continue reading In continuare despre responsabilitate

Regularitate si responsabilitate

Cred ca urmatoarea situatie poate fi observata cu usurinta (formulez acum, altfel spus, o ipoteza empirica):

i) M si N realizeaza din cand in cand actiunea A, in interesul amandorura (de pilda, M si N locuiesc impreuna, amandoi au o cheie de la cutia de scrisori; cine se nimereste, indiferent ca ar fi M sau N, aduce corespondenta de la cutia de scrisori si o lasa la intrare in apartamentul pe care il impart cei doi);
ii) intamplarea face ca una dintre doua persoane (M, sa zicem) sa realizeze mai des actiunea A decat cealalta persoana;
iii) dupa un timp doar M realizeaza actiunea A, iar N considera ca M are responsabilitatea sa realizeze A (M nu isi asumea neaparat aceasta raspundere).

Este evident ca nu e rational ca N sa creada ca M are responsabilitatea pentru A in lipsa unei investiri a lui M cu aceasta raspundere si a asumarii de catre M a raspunderii respective (eventual impreuna cu un anumit rol social – ÔÇŁthe A-doerÔÇŁ sau, in exemplul de mai inainte ÔÇŁaducatorul scrisorilorÔÇŁ).

Cu toate acestea, lucrurile se petrec astfel. Regularitatile se transforma in reguli (adica in norme), pur si simplu.

Ce anume e interesant din punct de vedere filosofic aici?

Continue reading Regularitate si responsabilitate